PERIPLU ÎN LUMEA CHITARELOR fabricate în Romania - Relicve culturale

[PERIPLU ÎN LUMEA CHITARELOR]

Colaj text 2021- Chitări electrice fabricate în Romania - Relicve culturale. Un ghid cuprinzător, ilustrat care prezintă și povestește succinct istoria și fabricarea chitarelor românești. În lucrarea de față veți găsii fotografii unice cu peste 40 de chitare electrice (relicve culturale) rare realizate și concepute în România în era comunistă. De asemenea, oferă o mulțime de cunoștințe despre detaliile designului și caracteristicilor specifice care făceau aceste instrumente atât de unice. Un ghid și documentație cuprinzătoare despre lutieri, modele de chitări făcute de cele două mari fabrici Hora și Doina.Ilustrat cu imagini și povești simple. Începând cu modele realizate în anii 50-60 inclusiv cele realizate în 2011,cu toate piesele semnificative, definitorii au fost incluse în disertație. Fără muzicieni, instrumentele nu ar exista. Pe lângă prototipurile fabricate in Romania se regăsesc si unele modele folosite de vedetele perioadei precum Metropol, Progresiv TM, Compact, Celelalte Cuvinte, Savoy, Conexiuni, Classic XX, Rosu si Negru ,etc. Chitarele prezentate (unele deja de colecție) variază de la producția de masă din anii 60 până la modele personalizate lansate în anii 2o21.

Fabrici de instrumente in Romania Doina din București și fabrica Hora din Reghin

După al Doilea Război Mondial, au existat câteva fabrici în fiecare state comuniste care au făcut chitari. În România existau doi producători principali de instrumente muzicale: Doina din București și fabrica Hora din Reghin. Hora produce și astăzi instrumente cu coarde, dar fabrica Doina pare să fi fost activă din anii 1930 până la închiderea ei la începutul anilor '80.

Prima fabrică de instrumente muzicale din Romania a fost înființată în București, 1920-30’, amplasată pe strada Cazărmii în cartierul devenit astăzi legendă, Uranus. A început prin a produce piane și pianine sub denumirea „Arta mobilei București” însă în anii 40’ și-a schimbat denumirea în Doina și au început producția de instrumente cu corzi, chitare și contrabași, Instrumentele din acea perioadă fiind foarte rare datorită capacității reduse de producție. Instrumentele erau produse manual și din lemn de bună calitate, ele reprezentând cam singura opțiune a muzicienilor din acea perioadă. Fabrica din Bucuresti a continuat să funcționeze și în perioada comunistă, până undeva la mijlocul anilor 70-80’ când s-au produs și o serie de chitare electrice și amplificatoare. Poate pare un lucru infim însă dacă analizăm acea perioadă din punct de vedere al producției de instrumente muzicale vom conștientiza faptul că Romania este contemporană cu SUA, Germania, Cehia (cam singurele țări unde se produceau instrumente la nivel de producție de masă) iar nivelul de calitate al instrumentelor este pe măsura acelora.

Foarte puține informații găsim despre chitară electrică românească. Este cunoscut faptul că au existat două fabrici (DOINA în București și HORA în Regin).

Știm că în România au fost multe modele diferite de chitare electrice. Dar noi nu există documente și informații , dovezi precise referitor la anul lansării, numele modelelor, etc. Nu știm cu exactitate câte modele și tipuri de chitare electrice au fost scoase/lansate în România de aceste două mari fabrici.

Constructia si caracteristici tehnice

La majoritatea chitărilor electrice lansate de ambele fabrici, constructia si caracteristici tehnice aveau aproape comun (unele ediții aveau pickup-uri metalice sau cu capace din plastic, iar ca și fabricație electronica și cheițele de acordaj erau import japonia, germania și coreea de sud), doar că la majoritatea modelelor difera doar conturul/aspectul/forma corpului și a capului in rest fiind identice ca si constructie si dotări, astfel :

· Corp - lemn de paltin, format din trei scanduri lipite longitudinal, cu furnir aplicat pe față și spate, cu săpături identice pentru partea electrică , respectiv două canale pentru doze, unite prin canalul de cabluri și pot-uri + mufa !

· Griff-uri identice ( bineinteles mai lat cel de double-six) paltin deasemenea, 21 de taste, cu tija interioara pentru reglaj, difera doar forma paletei sistemului de acordaj și bridge-ul.

· Pickguard- uri identice, asemănătoare ca formă și material plastic și celluloid colorat , diferențe minore în ceea ce priveste culoarea și dimensiunile lor, cu două și trei doze, două butoane și la anumite modele cu patru comutatoare de selectare doză , doua și întălnim model cu 4 potentiometre volum si ton, si mufa jack și mufă (cu 5 picioare.) !

· Vibrato – unele modele cu sistemul tremolo vibrato fix instalat cu bridge permitea manipulări , dar există și variante și cu tremolo filet cu arc. Iar modele Reghin din 2000 vin echipate cu Floyd-rose

· Doze copie strat ( made in Japan, Germany și Corea), in interior magnetul formează baza, talpa dozei, bobina deasupra magnetului, pe suport de plastic sau textolit, miezul format de un profil metalic in care se inșurubau, corespunzător corzilor, 6 șuruburi. Instrumentele erau robuste, grele, masive, dar dacă nimereai o chitară corect executată puteai cu siguranță să faci treaba cu ele.

Fabrica de chitări din Bucuresti Doina:

Puținele electrice produse la fabrica Doina, totuși, tindeau să fie mult mai nebunești din punct de vedere estetic și par influențate de chitare italiene și japoneze din anii ’60. Văd adesea o mulțime de forme strălucitoare, plastice și exagerate.„Compania Doinei avea sediul în București și producea în principal tobe și amplificatoare cu tuburi , combouri, boxe.– iar de la începutul anilor 1960 până la mijlocul anilor 1970, au scos și modele de chitari electrice”. amplificatoare cu tuburi Doina :, Alfa, Sigma, Super, Ton, Concert.etc

http://suntemromania.blogspot.com/p/blog-page_23.html

Primele modele ale Doinei copiau chitare italiene și erau acoperite cu plastic sidef. Influențele chitarei în perioada comunistă pot fi cu adevărat răspândite. Deoarece muzica și chitarele occidentale au fost aproape evitate, producătorii de chitare au fost lăsați să folosească ceea ce aveau la îndemână și să facă presupuneri educate în multe cazuri. Aparent, detalii simple, cum ar fi lungimea scalei, designul pickup-ului, echilibrul instrumentelor și alegerea lemnului au fost adesea lăsate în seama oamenilor care construiau anterior turnuri de transmisie radio sau construiau mobilier de școală. Istoria chitarei românești urmează un arc similar cu cel al altor foste țări comuniste din Europa. Legenda” spune ca Fabrica de Instrumente Doina București a fost fondată in perioada interbelică de către un fiu ilegitim al Regelui Carol al II-lea, activitatea acesteia fiind intreruptă in perioada demolărilor din anii `80, când de fapt a și fost preluată de Intreprinderea “comunistă” Arta Mobilei București. Fabrica Doina producea 1930-1960 pe lângă instrumente ca piane, pianine, tobe, acordeoane sau instrumente de suflat si numeroase instrumente acustice ca viori, contrabasi sau chitări clasice și electrice.

In 1951, cand s-a deschis oficial la Reghin o nouă fabrică de instrumente, denumită inițial Cooperativa Lemn-Metal Reghin, maestrul lutier bucovinean Roman Boianciuc construiește impreuna cu alti 3 ucenici, 35 de viori si astfel din acest an, incepe preluarea treptată a fabricării gamei de instrumente acustice din Romania de către Fabrica de Instrumente Reghin.

Hora Reghin- Fabrica de Instrumente muzicale Hora S.A

Fabrica de Instrumente muzicale Hora S.A., a început producţia de instrumente muzicale din lemn la scară industrială în 1951, ajungând, în 63 de ani de existenţă, cea mai mare fabrică de instrumente muzicale din Europa şi, binenţeles unica şcoală practică de construcţie a instrumentelor muzicale pentru majoritatea lutierilor care azi construiesc instrumente muzicale la Reghin. În şase decenii a fost condusă de cinci directori: Boianciuc Roman (1951-1953), Stan Vasile(1953-1956), Bodo Carol (1956-1959), Stan Vasile (1959-1964), ing. Tău Eugen (1964-1967) şi ing. Bâzgan Nicolae (1967-2014). ,,Filozofia noastră a rămas neschimbată încă de la început. Să furnizăm instrumente de calitate superioară la preţuri competitive. Să oferim clienţilor noştri ceea ce ne-am dori, dacă am fi în locul lor”, a declarat Nicolae Bâzgan, directorul care conduce frâiele fabricii din 1967. Conform statisticilor, din 1951 şi până la finalul anului 2012, fabrica a produs peste 4.127.486 instrumente din lemn (cu corzi ciupite, de tipul chitarei şi mandolinei), cu corzi lovite (de tipul ţambalului), şi instrumente cu corzi frecate-toate instrumentele cu arcuş, vioară, violă, violoncel şi contrabas.

Cum s-au născut viorile la Reghin?

După cel de-al doilea război mondial, în cadrul operei de reconstrucţie a ţării, beneficiind în zona Reghinului de lemn de rezonanţă şi de o bogată tradiţie în tâmplărie, s-a înfiinţat în 1951 fabricaţia pe scară industrială a instrumentelor muzicale, de la prelucrarea primară a lemnului în şindrilă şi cherestea sau cea secundară în mobilier, case, rotărie, butoaie şi s-a trecut spre artă, la fabricarea viorii. Maistrul Roman Boianciuc, ajutat de trei tâmplari: Barra Francisc, Mihaly Alexandru, Hajdu Dominic şi soţia sa Boianciuc Alexandrina, au reuşit să producă în primul an 35 de viori, în vechiul sediu al Cooperativei Lemn-Metal Reghin de pe strada Călăraşilor.

În anul următor, producţia a crescut şi s-au fabricat şi primele chitare. O contribuţie însemnată a avut şi Alexandru Apăteanu, lutier născut la Dorohoi şi care a lucrat şi în Târgu-Mureş. Pentru realizarea primelor instrumente la Reghin, în anul 1954, maistrul Roman Boianciuc, a primit titlul de Laureat al premiului de Stat. S-a ajuns ca an de an numărul instrumentelor muzicale cât şi diversitatea, lor să crească. În 1953 se fac primele mandoline, iar în 1954 se produc primele jucării muzicale (mandoline, balalaici). Creşterea producţiei şi a sortimentelor duce în 1954 la mutarea în imobilul din strada Axente Sever nr.7 (fosta Cantină IRUM), unde va funcţiona timp de 12 ani, până în decembrie 1965.

S-a lucrat cu pasiune, cu abnegaţie, chiar şi cu un soi de patriotism local pentru recuperarea producţiei raportate în plus şi astfel s-a reuşit ca în 1961 să se revină la normal. Merită remarcaţi pentru acestea Stan Vasile, Peterfi Aurel, Bunuş Petru, Maroscher Augustin, Szabo Nicolae, Peterfi Avram, Moldovan Iuliu, Nagy Ludovic, Szabo Bela, Perhalt Carol, Moldovan Gavril, Moga Clara, Szilveszter Irina, Dani Ladislau, Gheţi Domniţa, Koos Gheorghe, Barabaş Mihai, Heilinger Ştefan, Bucin Vasile, Biro Arpad şi mulţi alţii. Ca urmare a hotărârii ministerului, în 1961 I.F.I.L, Reghin preia producţia instrumentelor muzicale cu coarde (viori, viole, violoncele, contrabaşi, mandoline, banjo, ţambale mici, cobze, cutii şi arcuşuri), de la Fabrica de instrumente muzicale „Doina” din Bucureşti. Până în 1961 producţia la Reghin se desfăşoară artizanal şi asta în special datorită faptului că oraşul nu ducea lipsă de meseriaşi buni.

Apar noi şabloane, noi scule, noi mecanizări şi, în final, produse noi mai bune.Datorită legislaţiei favorizante, mişcarea de inovaţii şi invenţii a luat un puternic avânt. Au fost concepute şabloane, scule şi maşini specifice care au contribuit substanţial la mecanizarea producţiei. Printre inovatorii fruntaşi îi amintim pe: Boianciuc Roman, Bunuş Petru, Peterfi Aurel, Heilinger Ştefan, iar ca inventator pe Szotyori Mihai, cu maşina de frezat melcul gâtului de vioară.

Creşterea producţiei de instrumente muzicale a impus mutarea fabricii, în decembrie 1965, într-o clădire nouă, pe platforma C.I.L Reghin, unde va funcţiona până în anul 1970. Colaborarea cu I.C.P.I.L Bucureşti în domeniul acusticii instrumentelor muzicale, iniţiată de dr. Ing. Nicolae Ghelmeziu şi fizician Paul Beldie, a condus la afirmarea performanţelor instrumentelor muzicale fabricate la Reghin, atât în plan intern, la Filarmonici şi Conservatoare, cât şi internaţional, prin participarea la diferite concursuri sau târguri. O dată cu rezolvarea finisării instrumentelor muzicale cu lacuri indigene (nitrocelulozice), de către un colectiv condus de ing. Tău Eugen şi ing. Bâzgan Nicolae, numărul comenzilor la export a înregistrat un salt spectaculos.

în 1970, conducerea beneficiază de o nouă fabrică cu capacitate dublă de producţie şi o suprafaţă de 3528 de mp. ,,A fost perioada când s-a dezvoltat pe lângă fabricaţia tradiţională şi producţia de cutii şi arcuşuri pentru solist şi orchestră, chitare electrice şi produsele lutieriei tradiţionale. În 1970 s-a adoptat în producţie conturul viorii 4/4, după modelul Stradivarius din 1709. Această schimbare a marcat începutul exportului masiv de viori, modelul abandonat nefiind agreat pe piaţa mondială”, a explicat directorul fabricii, Nicolae Bâzgan. Acţiunea de mecanizare a operaţiilor manuale de inovare şi raţionalizare continuă la fabrica de instrumente muzicale din Reghin, astfel, cu contribuţia şi iniţiativa directă a şefului de fabrică ing. Bâzgan Nicolae, au fost asimilate în producţie (1970)noi tipuri de instrumente muzicale şi accesorii, precum. Chitara cu 12 corzi Apollo, chitara Constanţa, chitarele electrice Titan, Atlas, Triumf, şi Jupiter bas, ţitera, banjoul, chitare pentru copii, xilofon cu 1, 1,5 şi 2 octave, instrumente educaţionale, chitara Laura, viorile 1/8, 1/10, 1/16, chitara de solist Cristal şi Regun, ukulele, bouzouki, instrumente mulate, corzi, arcuşuri etc. Când stai să studiezi chitarele electrice din ambele fabrici, observi rapid că chitarile Hora tindeau să fie inspirate de chitarele americane precum Fender Stratocaster si Telecaster, Gibson. Au pickup-uri japoneze, comutatoare și butoane pe care fabrica Hora a început să le folosească în anii 80 pe modelele lor principale și cele mai populare: Atlas (forma telecaster) și Titan (forma LP) Dozele care echipau chitarele Reghin nu erau dedicate unui model anume, orice model de doza putea fi intalnit aproape pe orice model de chitara.

Înainte de anii 80, pickup-urile erau fabricate în germania, producția Shaller. Toate pickup-urile Schaller din Germania sunt fabricate în conformitate cu cele mai înalte cerințe de calitate și cu cele mai exigente standarde de calitate:Pentru o calitate constantă a sunetului și microfonice redusă, toate piesele metalice relevante sunt realizate din argint german.

Pentru a evita problemele microfonice, toate bobinele sunt puse în vid printr-o metodă unică.

Legendarul Humbucker și „single coil”. (set) al lui SCHALLER cu magnet în combinație cu șase șuruburi reglabile și șase cilindri de fier fix ca poli magnetici. Putere de ieșire medie-înaltă, cu accent pe tonuri medii până la înalte. Replica sonoră exactă a vechiului Humbucker original din anii 1950. Utilizabil universal datorită gamei sale tonale largi. Cablu conector cu 4 terminale cu opțiunile de comutare „serial”, „paralel” și „single coil”. Gâtul și bridge-ul cu diferite ieșiri garantează un raport echilibrat.

Schaller Crom Pd-Bridge -punte de înaltă calitate pentru toate chitarele tip Les Paul (Titan, Reghin1). Compatibil cu distanțele postale de la 74.0 - 74.5 mm. Reglabil pentru înălțime, intonație și spațiere de șir. Șauri cu role cu frecare redusă pentru stabilitate excelentă la tuning - perfect pentru vibrații Bigsby. Vine cu 2 role de tip șa de diferite tipuri, pentru a se potrivi cerințelor de tonare și de încovoiere a șnururilor: în formă de V pentru șiruri înalte și în formă de U pentru corzi reduse.

Modelul de top de lux, Savoy a venit cu o pedală Coron, fie o distorsiune, un fazer sau un compresor... iar pickup-urile japoneze de pe Savoy erau destul de decente.

Era singura model de chitară electrică românească care oferea acest beneficiu să alegi o pedală pe lângă chitară. Aceasta era o colecție ce numără 12 pedale de efecte Coron vintage foarte rare. Au fost fabricate în Japonia în anii 1970 și au multe asemănări cu modelele MXR timpurii (și sunt în mod clar inspirate de marca americană). Aceste pedale au fost proiectate și fabricate în epoca de aur a „Epocii proceselor” japoneză – dintre care majoritatea companiilor implicate au fost fie închise, fie achiziționate de către reclamanții lor. Produse ale lui Coron

Chitara cu 12 corzi Apollo, chitarele electrice Reghin LP, Armonia, Modern, Savoy, ,Titan, Atlas, Vega, Cristal, Start, Triumf, Iris lux , Felix solo si chitara bass Jupiter si Venus, Hora Reghin Bass 5C Neck-thru, țitera, banjoul, chitare pt. copii, xilofoane cu diferite octave, instrumente educationale, viori pentru copii in marimile 1/8,1/10,1/16, chitara de solist Regun ukulele, bouzouki, cobze, arcuse si altele. Avem satisfacția de a fi create in Romania zona de lutierie similare celor din Germania (Mitenwald, Markneukirkhen), Italia (Cremona) sau Franta (Mirecour), aici in HORA SA. s-au pregatit toți lutierii Reghinului, invățând tehnologie, forme, dimensiuni, secrete ale meseriei.

Lista chitărilor electrice fabricate în Romania de Doina și Hora

Doina Bucuresti

Hora Reghin

1.

Doina Serenada 1

Hora Armonia

2.

Doina Serenada II.

Hora Solo

3.

Doina Serenada III.

Hora Triumf

4.

Doina Negru

Hora Felix

5.

Doina Meteor

Hora Iris Solo (left hand model)

6.

Doina Superton

Hora Reghin LP

7.

Doina Star 2

Hora Titan LP

8.

Doina Star 3

Hora Atlas 1

9.

Doina Sangerat

Hora Telestar

10.

Doina Melodia

Hora Atlas 2

11.

Doina Archtop

Hora Moden

12.

Doina Vox Bass

Hora Cristal

13.

Doina Rapsodia bass

Hora Apollo

14.

Doina Dg Doubleneck bas + solo

Hora Constanta

15.

Hora Savoy

16.

Savoy Versus

17.

Hora Iris Solo

18.

Hora Iris Elit

19.

Hora Iris Lux

20.

Hora Iris Lux Solo

21.

Hora Armonia bass

22.

Hora Bass Jupiter

23.

Hora Bass Neptun

24.

Hora Bass 60

25.

Hora Bass 5C Neck-thru

*Compania Doinei avea sediul în București 1920 și producea în principal tobe și amplificatoare cu tuburi , combouri, boxe.– iar de la începutul anilor 1960 până la mijlocul anilor 1972, au scos și modele de chitarielectrice”. amplificatoare cu tuburi Doina :, Alfa, Sigma, Super, Ton,